Autor: Andreea Dima
Luana Cherecheș este o sportivă care evoluează frumos de la un sezon la altul, iar firea ei prietenoasă reprezintă un mare plus într-un sport predominat de băieți. Are un istoric bogat în câteva sporturi, iar munca și seriozitatea i-au adus mereu rezultate pe măsură. Ne-a reprezentat în august 2019 la Campionatul Mondial de Downhill din Mont Sainte Anne, pe când avea deja în palmares titluri de campioană națională, victorii în curse de pumptrack în afara țării și un podium la 4X Revelations în Cehia. În vara lui 2020 a câștigat din nou Campionatul Național de Enduro și de Downhill, iar în toamna anului trecut, am văzut-o obținând locul 3 la Crankworx, în Innsbruck, în finala de la Dual Slalom. Pentru ea și întregul lot național a urmat Campionatul Mondial de Downhill de la Leogang, unde a reușit să se califice în finală, doar că un eveniment neplăcut a scos-o din joc. Suntem siguri că ne va impresiona și în noul sezon așa că am vrut să aflăm mai multe despre ea și ce planuri are.
Bună, Luana! Îți mulțumim că ne onorezi cu acest interviu! Ce faci în acest început de an?
Servus! Vă mulțumesc pentru invitație. Eu tocmai ce am revenit în țară după ce am fost ultimele 3 săptămâni la concursuri de Snowboardcross în Italia, Austria și Franța. Am timp să stau câteva zile pe acasă după care voi merge la Cluj pentru a face practică pentru facultate în timp ce mă voi pregăti pentru următoarele concursuri de Snowboard.
Povestește-ne cum a fost 2020 pentru tine.
Pentru mine, sincer, anul 2020 a fost unul bun chiar dacă poate planurile pe care le avem la începutul anului nu au funcționat. Terminasem sezonul de snowboard și abia așteptam să pot să ies cu bicicleta, dar din păcate a trebuit să aștept până în luna mai când se încheiase lockdown-ul. Nu pot să spun că a trecut foarte greu pentru că am utilizat acel timp petrecut în casă pentru antrenamente fizice și pentru a îmi finaliza lucrarea de licență. Pentru mine a fost benefic faptul că nu am prea putut călători, m-am bucurat mult de traseele de la noi din țara și am văzut destule locuri noi. Unul dintre obiectivele mele pentru anul trecut a fost să particip la diferite concursuri la Crankworx, atât în Innsbruck cât și în Whistler și pot să spun că acesta a fost 100% îndeplinit. Știu că a fost un eveniment mai diferit din cauza situației mondiale, dar să reușesc să câștig o medalie a fost incredibil și sincer cred că încă nu pot să procesez asta. Să merg împreună cu lotul național la Campionatul Mondial a fost o experiență foarte bună deși nu a ieșit chiar cum am vrut eu. În mare, sezonul trecut a fost unul foarte distractiv cu mult dat cu bicicleta alături de prieteni apropiați cu care abia aștept să ies din nou.
Anul trecut ai suferit o accidentare în cadrul Campionatului Mondial de Downhill de la Leogang. Cum te simți acum? Mai există probleme?
Este vorba de o entorsă la glezna stângă care din neatenția mea s-a transformat în 2 entorse la gleznă, la stânga și la dreapta. Am făcut și încă fac exerciții de recuperare și amândouă gleznele sunt bine. Problemele care mai apar sunt doar din cauză că uneori snowboarding-ul poate să le solicite prea mult, dar sunt sigură că și acestea vor dispărea curând.
Ești familiarizată cu sportul pentru că în trecut ai practicat înotul și snowboarding-ul. Cât de mult te ajută în prezent faptul că ai deja un istoric plin de activități sportive?
De fapt, am practicat sărituri în apă și snowboard încă practic. Am crescut făcând tot felul de sporturi de la schi, la gimnastică, la baschet sau enduro și cred că nu pot să îmi imaginez cum ar fi viața mea fără sport. Sunt sigură că toate sporturile astea m-au ajutat, dar sunt o persoană motrică și tot timpul mi-a fost ușor să prind orice sport nou și la fel a fost și cu bicicleta.
Cum a fost tranziția de la aceste sporturi la ciclism?
A fost o tranziție ușoară ținând cont de experiența de enduro și eu cred că și a snowboarding-ului. Au fost și încă sunt anumite viraje pe care eu le văd ca niște viraje de snowboard și îmi e ușor să îmi aleg trasa.
Spune-ne cum a început pasiunea ta pentru biciclete. Cum ai realizat că îți place acest sport și cum a fost în primele competiții la care ai participat?
De când aveam cam 13-14 ani și mă dădeam cu motocicleta de enduro am bănuit eu că mi-ar plăcea Downhill-ul pentru că îmi plăceau coborârile, dar îmi era greu să controlez motocicleta, pe cât era ea de mică, din cauza greutății și cam făceam ce voia ea, nu ce voiam eu. Au mai trecut ceva ani până am ajuns în grupul de prieteni în care a trebuit să ajung ca să fiu introdusă acestui sport și cred că am realizat că îmi place instant. Prima competiție la care am participat a fost Thermal Enduro în 2016 când începusem să mă dau de cam 2 săptămâni și a fost așa de fain. Nu îmi venea să cred că sunt atâția participanți și inclusiv 8 fete. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera și a trebuit să merg și la următorul concurs la Sinaia la Downhill unde m-am distrat foarte tare să mă dau cu mulți oameni diferiți. Spre surprinderea mea am câștigat amândouă concursurile și normal că am vrut să merg la toate cursele ce au urmat.
Ce presupun disciplinele Enduro și Downhill? De ce ai nevoie ca să reușești în competițiile de profil?
Amândouă presupun coborârea cronometrată pe diferite trasee. Una dintre diferențe este că la Downhil este un singur traseu iar urcarea se face cu instalație pe cablu sau altceva, iar la Enduro sunt mai multe coborâri diferite cronometrate iar sportivul trebuie să se deplaseze de la o coborâre la cealaltă. Cred că practic aceste sporturi de prea puțin timp pentru a știi de ce este nevoie iar de multe ori eu “reușesc” deoarece sunt singura participantă. Dar cred că este nevoie mai ales de o tehnică bună și răbdarea de a o învăța. Eu mai consider și o pregătire fizică bună un aspect foarte important.
Cu siguranța simți foarte bine lipsa fetelor în ciclismul gravitațional. De ce crezi că nu există un număr mai mare al participantelor în acest sport?
Clar se simte lipsa, dar cred că încet, încet asta se schimbă. Mă bucur să văd că de exemplu la Brașov sunt tot mai multe fete care au descoperit sportul ăsta și le place și probabil ele vor atrage mai multe fete la rândul lor prin exemplu. Cred că fiind un sport majoritar masculin, unele fete se gândesc că nu ar putea să facă așa ceva, dar dacă ar avea mai multe exemple feminine sunt destul de sigură și-ar schimba perspectiva și ar încerca.
Ce sfat le-ai da fetelor să se înscrie la competiții?
Cred că le-aș zice să nu își spună că merg mai încet decât alte participante și că atunci nu are rost să meargă la concurs, ci mai bine să se gândească că o competiție e mai mult de atât. Este o oportunitate să vezi locuri noi, să cunoști oameni noi și să te distrezi pe bicicletă cu alte fete din țară.
Cum crezi că va arăta 2021? Ce planuri ai pentru acest an?
Eu sper că va arăta bine și că vor fi mai multe competiții și că voi putea călători. Mi-ar plăcea foarte mult să merg din nou la Crankworx, să particip la mai multe curse internaționale de Downhill, să pot merge în Whistler un timp pentru a mă pregăti cu un antrenor, dar și să mă simt bine pe bicicletă cu prietenii.
Un mesaj pentru cititori?
Cititorilor le doresc un 2021 cu cât mai mult timp petrecut pe bicicletă cu zâmbetul până la urechi!
Noi îi urăm Luanei mult succes în acest an și cât mai multe podiumuri în competiții!