Anul 1886 marchează apariția primelor biciclete în București, un moment important în istoria ciclismului românesc. Tot în acest an se înființează primele cluburi de ciclism: Velocitas și Huniade.

1894 este anul în care ia naștere prima școală de învățare a mersului pe bicicletă, situată în Bucureşti, în zona Piaţa Victoriei și Șoseaua Kiseleff. Aceste inițiative timpurii au pus bazele dezvoltării ciclismului în România, construind o tradiție pe care o continuăm astăzi.

1900 este un an de referință pentru ciclismul românesc, marcat de înființarea Uniunii Cicliştilor Excursionişti. Tot în acest an, apare și prima ediție a revistei lunare “Bicicleta”, dedicată pasionaților de ciclism. Primele competiții importante încep să prindă contur, iar în 1910 are loc prima ediție a Circuitului Munteniei, pe traseul București – Sinaia – Târgovişte – Butimanu (Dâmbovița) – București. Turul a avut o lungime de aproximativ 300 km, împărțită în 3 etape. Următoarele ediții ale competiției au adus trasee din ce în ce mai lungi, consolidând poziția acestui sport în România.

În 1934, la doar trei ani de la înființarea Federației Române de Ciclism, în 1934, are loc prima ediție a Turului României, cel mai important concurs de ciclism din țară. Această primă ediție a inclus un traseu de 1.026 km parcurs în 7 etape.

În 1936, România participă pentru prima dată la Turul Franței, o realizare majoră pentru ciclismul românesc. Echipa României a fost formată din Constantin Tudose, Nicolae Țapu, George Hapciuc şi Virgil Mormocea, marcând un moment istoric în sportul național.